Aberant.


Vânzătoarea de inimi

Stângaci ne îngenuchiază inimile pe pietre,
Îţi zic: "Toţi vom ucide cândva un om!"
Şi nu mă crezi...
Când îl vom iubi cu adevărat ne vom tatua numele pe ventricolul lui stâng şi îi vom poseda minţile.
Îi vom locui inima definitiv, ucigându-i lent autenticitatea.

Cuvântul dematerializează.
În fiecare dimineaţă ţi se opreşte inima când mă săruţi.
Fericirea operează pe cord deschis fără şanse de reuşită.

Îmi privesc inima scanată şi amputată, muribundă...
Nu îmi vine să cred că a rezistat atâtor costrângeri şi atâtor doruri ...
Pare netulburată de neiubiri învelită bine în cele trei foi..

Şi ce actriţe bune sunt aceste inimi !
Aţi păcălit-o chiar şi pe vânzătoarea de inimi că sunteţi perfect compatibile cu toţi
Dacă ar ştii această aşa-zisă vânzătoare ce mofturoasă e inima mea!

Acum vreo două zile m-am izolat complet de tine pentru a-mi controla bătăile inimii
Nu voiam să îmi iasă analizele denaturat.
Doctoriţa mi-a zâmbit cu invidie apoi mi-a împodobit inima cu procente şi numere kilometrice, complexe, imaginare...
Disperată mi-a trântit câteva cuvinte seci
"Domnişoară nu vă înţeleg. Aveţi o inimă enervant de normală! Este o pierdere de timp."
Inima a reuşit să o păcălească şi pe ea.
Mi-am împăturit-o fără să clipesc în grafice alandala, am ascuns-o printre coordonate indescifrabile şi am plecat.
O bag în buzunar şi plec zâmbind bolnăvicios.
Halal ştiinţă ! Nici toată cunoaşterea din lume nu ajută la disecţiile pe inimă, e imposibil să aflii cu precizie de ce îi este atât de dor.

Uneori mi-aş dori să putem trage o linie de demarcaţie pe inimă,
Poate chiar mai multe, să nu se mai înţeleagă unde e inima mea şi unde e inima ta!

După ce am ucis inimi şi mi-a fost inima rănită mortal
M-am hotărât să mă debarasez de ea
Deşi nu e cerere de piaţă...

Biata omenire ar fi dispusă să ucidă pentru o inimă aparent nouă care e defapt cusută şi răscusută.
 De ce? Pentru că rar avem încredere în propria noastră inimă şi preferăm să ne împingem în piept false şi ieftine uzurpatoare.

A sosit momentul să îmi dau inima, pentru a reuşi  să nu te mai iubesc.
Sufletul îmi e răstâgnit estetic în trupul neînsufleţit.

Dimineaţă pe inimă goală lasă-mă să-ţi fiu nicotină şi drog şi neiubire!
Râd amar a nebunie şi îţi administrez o supradoză!

Îmi iau cea mai frumoasă cămaşă pe care o am ...
Nu vreau să se observe dispariţia inimii.
Din instinct pieptul mi se mai zbate ritmic, activat de un suflu sclav al vieţii,
Se zbate surd, încet ca un radiou stricat pe care nu ai fost în stare să îl repari
Şi din vina perseverenţei pe care ai urmat-o în iubire,
Ai dezmembrat toate părţile componente şi ai pierdut instrucţiunile.
Deabia aştept să văd cum vei pune capilarele, venele, aortele la locul lor dar mai ales cum vei îmbrăca totul în sentiment!

 Am scris un cuvânt strâmb pe inimă înainte să mi-o smulg din piept şi mă tem că îi va fi mai greu să zboare,
Mă tem că va muri prima din vina lipsei de experienţă.

Acum îi las să îmi taie inima în două
Şi sper că înainte de a muri voi reuşi să împart fiecărui om din lume o fărâmă din ea!

P.S: Nu te teme, tu eşti primul primitor. Inima mea este compatibil şi cu spaţiile umplute de fum!


Te trăiesc!

Am ajuns să ne trăim unul pe altul...
Să devenim punţi şi grădini suspendate,
Să începem să tăiem zilele din calendar Începând mereu cu ultima...
Să nu ne pese ce nume poartă scopul, viaţa, anul , anotimpul ,luna...

Zbaterile mele au devenit doar ţipete surde de treceri prin zid,
Doar ritmuri ambigui de zboruri prin vid.
Nu mai recunosc copilul bătrân ce am devenit şi Universul se transformă în criptă!

Şi ştii ce se  întâmplă când ajungem să ne trăim unul pe altul?
 Devenim neînchipuit de visători, inimaginabil de reali,
Fără trecut şi fără viitor!

Am început să mor în mine
Fără să mai clintesc apele adânci ale irisului.
Am devenit bună la sportul ăsta în care singurul lucru pe care trebuie să îl fac este să te trăiesc!

Purtăm în noi o colecţie impresionantă de constrângeri şi frustrări strâns legate de epidermă
Suntem împinşi absurd la inactivitate, la netrăire!
Ne trebuie curaj pentru a ne revolta dar şi mai mult curaj
Să lăsăm nemoartea şi neviaţa să ne folosească minţile pentru a-şi transpune ideile!

Trebuie să avem curajul să trăim!
 Constrângerile ne dau libertatea de a sta de veghe...
Nu putem fi rupţi, nu putem îndura veşnic absurdul.
Nu mai trăim nimic...
Ne trăim doar unul pe altul.
Îţi spun discret: "Ai mare grijă cu inima mea. ", atât!

Trec de la singurătate la iubire şi invers
Printr-o mişcare perfectă dusă cu compasul
Azi facem autopsie pe trăire deschisă şi din câte ştiu nu îmi amintesc să fi făcut invitaţii.
E prima zi din calendar...

Îi las să îmi injecteze sub unghii toată distanţa care ne desparte
În speranţa că vor amorţi trăirea
Şi o vor salva până la următoarea întâlnire încărcată de frustrări!
Atunci te voi trăi cu toată fiinţa mea!

Nu îi voi lăsa să ne fure trăirea
Trebuie să mă crezi pe cuvânt când îţi spun: "Trăirea nu e un drog, e o joacă!"
Şi dacă ne-am întreba mamele ce înţeleg prin trăire ne-ar spune că li s-a întâmplat o singură dată în ziua în care ne-au văzut primul zâmbet!

Am ajuns să ne trăim unul pe altul
cum o faceau Adam şi Eva la începutul Universului!
Şi dacă ai ştii că atunci când mă trăieşti Universul se face mai mare, ce ai face?

P.S:Numai tu cu toate lucrurile tale unse cu netrăire reuşeşti să mă faci să te trăiesc de fiecare dată altfel!

Timpul nu prea mi-a mai permis dar am revenit cu două poezii scrise recent! Sper să vă placă!


Comentarii

andrei.csb a spus…
pfff in ultimele zile m-am indragostit de o fata care are prieten. Ea imi arata ca tine la mine exact asa cum tin eu la ea, dar nu stiu ce va fi...!! Acum chiar cred in ce ai scris!
Alexandra Jds a spus…
Imi era dor de randurile tale asa ca am savurat fiecare gand...
Adina Ioniță a spus…
Te felicit pentru sensibilitatea si idealismul cu care te exprimi!
"Căci toți ucidem ce ni-i drag
Și-ntindem morții prada,
Unii ucid cu desmierdări,
Mulți cu priviri de-otravă,
Cei lași ucid cu sărutări
Iar cei viteji cu spada."
erys a spus…
scrii foarte foarte frumos! am trait fiecare cuvintel...:)
cele bune!
Unknown a spus…
Aberant dar superb si profund...
http://ancinetwisdom.blogspot.ro/

Postări populare de pe acest blog

Subtereanul despotic al iubirii

Iubesc orele

Totul e stelar,prietene!